[stiu ca am promis ca ieri dar mi-era mult prea somn]

Probabil cel mai significant detaliu din sederea mea prelungita in Giurgiu este faptul ca am avut o revelatie: prostia e MOLIPSITOARE. Va spune un om experimentat. For instance, am fost sa facem un gratar pe malul Argesului. Toate bune si frumoase, pana am dat nas in nas [ de fapt, nas in burta, ca aparent sunt cam pitica ] cu prezenta nedorita a lui Florin, personaj negativ al relatarii, prieten cu Pissy si George [deci prezenta ce trebuie tolerata, sau mai bine zis suportata]. Cu mari eforturi, stapanindu-mi cu greu impulsurile [ da, stiu sa ma stapanesc if my life depends on it ] am reusit sa trec peste primele 20-30 de minute. Apoi a urmat geniala idée Pissy-ceasca de a intra in apa. Evident eu si Corina am fost fugarite in apa. Iar din lipsa de inspiratie [ sau materie cenusie, inca n-am stabilit exact ] Florin a decis sa ne urmeze, aruncandu-se, spontan si total lipsit de inspiratie, in apa. Marea problema a fost la iesirea din apa, moment in care eu si Florin am realizat [ evident,el dupa mine ca viruses don’t think for themselves ] ca noi am intrat in apa cu…cu….cu….telefoanele in buzunar. Tres chic. Pai eu cand am zis ca prostia se ia credeati ca doar speculam? Dar eu, trestie cugetatoare cum sunt, am gasit repede scuza : am fost plasata impotriva vointei mele, si fara nici un fel de preaviz, in apa. Si am cugetat atat de tare incat si i-am gasit si lui Florin o scuza: il cheama Meciu.  Nu, nu e numele de familie. Florin este de fapt Stanciu Florin Meciu alias Suzana. Nu-i asa ca scuza lui e mai plauzibila ca a mea? Si ca sa va demonstrez ca stupidity rubs off on you directly proportional to the period of time you have been exposed to it, o sa mai adaug un amanunt: telefonul meu se prezenta relativ bine [ l-am uscat, a garait cam 2 saptamani si apoi si-a revenit ] pe cand telefonul lui Meciu era…how do I put this…gone with the wind, sau mai exact with the waves. A, si inca ceva : stupidity wears off in time if not constantly exposed to it. Mi-am revenit sa zicem destul de bine de cand m-am intors acasa.[am ramas evident cu trauma psihice, intrucat evenimentul a avut loc relativ recent]

Second order of the day. Va este cunoscuta situatia in care pana nu demult se afla strada mea. Adica cea de inexistenta ,practic, caci era toata numai o gaura din stanga in dreapta si din lung in lat. Si unde nu era gaura era morman de pamant. Saptamana aceasta situatia s-a extins si in incinta propriei mele curti. Adica aveam un sant in curte care isi ducea existenta de la suportul cactusului meu pana cu jumatate de metru in strada. Deci, evident, deplasarea in curte era ingreunata iar deschiderea portii era cel putin imposibila dintr-o pozitie normala din punct de vedere uman. Va este la fel de cunoscut personajul episodic al relatarilor noastre poreclit, total intamplator si nelegat de realitare, Mama. Ei bine, mama a fost instiintata de existenta acestui sant in curte de seara, iar noaptea cand a venit acasa, a fost totul ok si s-a descurcat impresionat de bine in evitarea obstacolelor pe intuneric. Ziua pe de alta parte…that’s a whole new equation. Bottom line : MAMA A CAZUT IN GROAPA. Shocking but true. Fiinta care a dat nastere unei fiinte care se impiedica in thin air daca densitatea si presiunea atmosferica depasesc cotele normale [ alias EU ] practica de asemenea acest sport extrem. Who would of thought? [again : EU ]

Deci eu cred ca intreaga lume s-a intors cu susul in jos si eu sunt singura persoana normala. Ok, recunosc si accept faptul ca din intrerupatorul meu s-au scurs atatia pitici incat nu am mai avut unde sa-i tin si momentan ii gazduiesc in intimitatea celulelor mele nervoase [alias neuroni], dar hai sa fim seriosi. Voua vi se pare normal tot ce se intampla in lumea asta in momentul de fata? S.U.A. e in criza, la noi se tot agita toata lumea ca o sa ‘falimenteze’ tara, pana nu demult ii sarise mustaru’ lu’ Rusia si a zis ea ca sa se mute cu armata in Georgia ca acolo e mai cald, sa nu faca saracutii soldatei degeraturi la degetele, si multe altele…[ fac paranteza, desi stiu ca nu merita dar ma simt indatorata sa precizez si experimental ala, asa zisul ‘sfarsit al lumii’ – bull shit ]

Plus ca, I hope you won’t get me wrong, dar in comparatie cu toate porcariile enumerate mai sus, faptul ca eu ma uitam acum 10 minute pe birou, cu lumina stinsa si lampa aprinsa si ma intrebam unde e lampa ca s-o aprind….pai asta e deja banal…iar faptul ca am mers pana in Baneasa ca sa iau un ziar..apa de ploaie, domnule.

Si,ducand lucrurile la extremul particular, consider ca punctual pe I vine tot de la mine. Mai exact, de pe strada mea. Si si mai exact [ cu marja de eroare de 0,0000000001%, atat de exact e ], de la nenea muncitorii de pe strada mea. Ei au fost angajati de catre primarie ca sa efectueze sapaturi si sa amplaseze tevi si sa astupe la loc. Toate bune si frumoase pe hartie, practica ne omoara, mon cher. Vin ei frumusel luni la prima ora la 9 [ cand eu eram treaza de la 7 si faceam ce faceam cu glet d-ala pe peretii camerei mele], stau oamenii linistiti si-si beau cafeaua, ca doar nu suntem noi d-aia nepoliticosi sa intrerupem omul asa de dimineata. La 11.30 se apuca de munca. Si era o zi minunata, calduroasa, soare, fara pic de vant, copiii alergau pe pajistile defrisate, vecinii ne ‘incantau’ urechile cu ritmuri arabesti si de manele [ urechea mea dreapta cred ca a ramas traumatizata pe viata, deja lobul refuza sa mai poarte altfel cercei decat cei de aur ] iar zgomotul infernal..aa…pardon, incantator al tractoarelor si excavatoarelor era in perfecta concordanta cu tempo-ul corului de caini care urlau melodios in fundal. Cred ca in ziua aia am simtit prima si singura farama de multumire sincera catre ceva mai puternic si mai mare decat mine. Sa-i zicem Dumnezeu, ca nu gasesc un termen mai adecvat. Si in sinea mea, urechea stanga, inca intacta, ii soptea usurata parului meu [indreptat cu placa si incretit de spaima si dezgust ] : “doamne, bine ca a pus nebuna asta termopane ! “. Si nenea muncitorii au sapat ce au sapat si apoi au astupat. A doua zi iar, dai si sapa, dai si sapa pana au terminat tooooot santul care il aveau de facut [ am fost martora la devotamentul lor in acea seara caci la ora 1.15 noaptea ei sapau la lumina farurilor de excavator – mirifica priveliste de altfel ]. A treia zi au pus teava si au astupat. Apoi o zi sau 2 , nu mai stiu exact, a plouat. Urmatoarea zi cu soare a fost productiva rau de tot- au sapat iar santul care l-au astupat in prealabil ca sa faca bransari la teava de apa pentru toti locuitorii strazii. Seara au astupat la loc. Urmatoarea zi au sapat iar, de data asta doar pe portiuni pentru ca [ get this !! ] trebuia sa faca inginerul, seful lor, poze la fiecare bransament, adica la fiecare om la poarta. Absolut halucinant, de-a dreptul genial. Au astupat la loc si au venit si urmatoarea zi, adica azi, ca sa niveleze ca cica maine vine seful ‘al mare in inspectie. Noi am fost de acord, [ asa, vorbind la modul figurat ] numai ca maine se vor apuca din nou sa sape, acelasi sant, astupat de 2 ori in prealabil, ca sa puna langa teava de apa teava de canalizare. Si aceste 2 actiuni [ pus teava apa + pus teava canalizare ] nu s-au putut savarsi concomitent pentru ca [ cel mai plauzibil motiv pe care pot sa mi-l imaginez ] vor sa termine lucrarea lor odata cu terminarea seminarului meu de geometrie descriptiva de vineri.

Si nu cred ca ma deranjeaza atat de mult toate ineptiile si imbecilitatile astea cat ma deranjeaza faptul ca au venit sa-mi ceara mie curent ca sa bage in priza nu stiu ce ustensila ‘performanta si de specialitate’ [ asa mi-au zis ei, privindu-ma ca pe o pipita, d-aia imbracata in fuchsia si cu potaia microscopica in gentuta miniaturala, care nu stie ce e ala un pickhammer ].

Deci dupa ce ca din cauza colegilor lor de suferinta [restul presedintilor, politicienilor, economistilor, prezentatorilor TV etc etc etc, cu care acesti muncitori impart neuronul dupa un orar saptamanal bine stabilit] eu ajung sa ma indoiesc de anormalitatea mea, imi mai cer si curent. E ca si cum s-ar duce rusii in Africa sa ceara zapada ca au auzit ei ca vine incalzirea globala si sa fie siguri ca au cu ce sa inlocuiasca ce se topeste din Siberia…

Deci pe bune, daca pana acum nu v-ati gandit ca se intampla ceva ciudat in lume, faptul ca am banuit eu , fie si numai in timp ce am scris postarea asta, ca exista posibilitatea sa fiu NORMALA….ar trebui sa va serveasca drept semnal de alarma…